D.P.P.D. Universitatea din Craiova
 
Portalul Departamentului pentru Pregatirea Personalului Didactic - Universitatea din Craiova  
 
rom   fra   eng
 





















Metodologia educatiei
Schimbari de paradigme
autor Elena Joita


Coperta 1
Coperta 4
  Introducere
     Acest demers reprezintă continuarea logică a volumului anterior Știința educației prin paradigme. Pedagogia ″văzută cu alți ochi″, publicat în 2009, la aceeași editură. El propune o schimbare de optică în abordarea științei educației (pedagogia), o modificare a interpretării sale clasice încă pozitiviste, acum prin prisma conceptelor reconsiderate recent în epistemologia științei – paradigmă și știință normală, potrivit fundamentalei contribuții a lui Th. Kuhn (în Structura revoluțiilor științifice, 1962, 1970).
    Dar pedagogia are și un puternic caracter practic, prin domeniul său de studiu – educația, când conceperea și realizarea ei, pe criterii de eficiență și eficacitate, reclamă, nu numai aplicarea și verificarea paradigmelor generale identificate anterior pentru știința pedagogică, ci și paradigme derivate, de ordin metodologic, acțional. Acestea dau acum identitatea demersului educațional efectiv, în plan metodologic și constituie tocmai obiectivul prezentului volum. Scopul este echilibrarea imaginii complexității teoretice și practice a educației, dar și sublinierea dinamicii modalităților de abordare, cu efecte majore în plan metodologic.
    În plan strict științific, paradigmele care definesc identitatea pedagogiei (a complexității, a integravității, a construcției cunoașterii, a modernității, a postmodernității, a reflecției și interpretării, a cercetării calitative, a discursului științific, a identității) s-au dovedit a fi de natură metateoretică. În plan metodologic efectiv, constatăm însăși alte schimbări importante de paradigme derivate, pe care le putem analiza grupat în jurul principalelor probleme ale practicii educaționale (devenind și capitole ale lucrării), ca macro- și microparadigme.
    În volum, această ipoteză specifică evidențiază că metodologia educației reale poate deveni câmpul prioritar al conturării și dinamicii schimbărilor de paradigme (pornind inductiv de la faptul educațional care provoacă o tensiune, o criză și apoi tranziția la o altă abordare a practicii):
    •Însăși esența educației ca acțiune socio-umană poate fi reinterpretată prin prisma criteriilor de calitate și eficiență praxiologică.
    •Noile realități și situații educaționale pot solicita și alte moduri de înțelegere, de explicare, de soluționare, de reașezare conceptuală, de schimbare paradigmatică.
    •Mai ales în planul practicii metodologice poate avea loc afirmarea și diversificarea paradigmelor (micro-, macro- și metaparadigme) în fiecare dintre structurile procesului educațional.
    •Dar această complexitate nu poate fi realizabilă eficient decât prin alternanță flexibilă și integrată a soluțiilor de abordare efectivă, în spiritul căreia trebuie format și educatorul însușii.
    Pe acest fond interpretativ, corelat și cu metaparadigmele tratate în volumul anterior, a fost necesară aducerea acum în prim planul analizei a macro și microparadigmelor specifice metodologiei realizării problematicii educației, iar nu doar ale instruirii școlare (de unde nelimitarea la școală și utilizarea termenilor de bază pentru cei implicați: edycați și educatori).
    Opt dintre capitolele demersului (2-9) sunt afectate construirii argumentelor în găsirea unei soluții actuale pentru o eficientă și de calitate metodologie a conceperii și realizării educației, prin ajungerea la un consens privind semnificația schimbărilor de paradigme, în principalele ei probleme:
    •Finalitățile (prioritatea formării competențelor vs. transmiterea cunoștințelor);
    •Curriculumul (centrarea pe sistemul integrat al elementelor necesare formării competențelor vs. centrarea pe conținutul informațional);
    •Actorii educației (centrarea pe educat, pe învățare vs. centrarea pe educator, pe predare);
    •Metodele de învățare (prioritatea metodelor constructiviste vs. metodele clasice de predare învățare);
    •Conceperea activităților educative (proiectarea flexibilă, constructivistă vs. designul instrucțional);
    •Evaluarea (evaluarea calitativă formativ-constructivistă și sumativ-integrativă vs. evaluarea cantitativă, standardizată);
    •Conducerea educației (prioritatea leadershipului vs. managementul educațional), educatorul și perfecționarea educației (implicarea în acțiuni-formare-cercetare vs. experiența educațională).
    Demersul propus valorifică în argumentare nu numai studiul documentar actualizat, ci și experiențe, experimente și reflecții proprii de-a lungul carierei. Dar acum fiind axat pe problematica practică a educației, el devine: de dezvoltare și orientare conceptuală (ca finalizare), de analiză critică și explicativă (ca funcție), de reflecție și interpretare (ca metodologie), de sistematizare și generalizare de experiențe și de cercetări-acțiune-formare (ca organizare).
Elena JOITA,
noiembrie 2009

Știința educației prin paradigme
autor Elena Joita


Coperta 1
Coperta 4
  Introducere
    O primă variantă a lucrării(1999 - Pedagogia - ştiinţa integrativă a educaţiei. Iaşi: Editura Polirom) ne-a permis relevarea unui stadiu relativ clasic al înţelegerii pedagogiei şi deja atunci s-au conturat aici alte numeroase ipoteze de natură epistemică. Răgazul scurs a însemnat acumulări, clarificări teoretice şi practice, pentru a putea reconsidera interpretările date anterior, a reformula mai clar ipotezele, prin actualizare epistemologică, prin raportare la adâncirea crizei actuale a sistemului educaţional, prin constatarea neclarificării încă a statutului pedagogiei şi prin reconstruirea argumentelor care să le susţină validitatea.
    De aici şi acest demers, care ilustrează procesul unei schimbări de paradigmă, o tranziţie de la interpretarea prioritar pozitivistă clasică, la aplicarea mai adecvată a criteriilor definirii unei ştiinţe, potrivit sensurilor şi efectelor revoluţiei ştiinţifice, propusă de către Th. Kuhn. Ea însăşi devine o paradigmă, prin exemplaritate conceptuală, interpretativă şi este deschizătoare de perspective,atunci şi pentru pedagogie.
    De ce acest titlu? Încercarea de "întreprindere ştiinţifică interpretativă" propusă este chiar expresia esenţei conceptului de paradigmă, a posibilităţii ei de schimbare sau de reformulare, după analiza procesului de înţelegere a stării de criză, în care se află educaţia şi pedagogia. Anume că este necesară şi posibilă tranziţia către o nouă stare de normalitate a pedagogiei, în care cunoaşterea problematicii ei teoretice şi practice o vom putea "vedea cu alţi ochi" (Th. Kuhn), prin alte paradigme, noi sau reformulate.
    În această tranziţie şi dezvoltare a abordării pedagogiei, nu înseamnă însă eliminarea criteriilor pozitiviste, clasice, ci o adaptare şi o îmbogăţire a lor, cu noua reformulare paradigmatică, mai apropiată de specificul şi consecinţele cunoaşterii problematicii pedagogiei, de posibilitatea clarificării astfel a statutului său. Această schimbare sau reformulare de paradigme a fost posibilă prin reconstrucţia interpretării, înţelegerii actualizate a problematicii pedagogiei, prin valorificarea şi a celor peste 35 de ani de căutări teoretice, aplicative, experienţial-practice, experimentale, ca pedagog(de formaţie) teoretician şi practician. Astfel, în acest demers, concepţia kuhniană considerăm că devine paradigma esenţială actuală, ca o contribuţie epistemică excepţională, care poate conduce la alte schimbări de paradigmă, în abordarea teoriei pedagogice şi a practicii educaţionale.
    Demersul a fost posibil prin recursul la formulări şi reformulări de paradigme derivate specific din cea generală (posibilitatea reconstrucţiei pedagogiei ca ştiinţă). Dar şi prin utilizarea unei metodologii combinate epistemologic, de analiză şi explicaţie, reflecţie critică, integrativă, constructivistă, istorică, calitativă în reevaluarea fundamentării atât de diversificată a pedagogiei, pentru consolidarea locului şi rolului ei între ştiinţele care-şi vor redobândi normalitatea şi maturitatea, după actuala criză epistemică, cât şi ontologică. În acest context, chiar ne exprimăm surprinderea că abordarea paradigmatică nu a avut ecoul explicit şi în cunoaşterea problematicii pedagogiei, la noi.
    Constatăm că sunt evidente semne şi cauze ale acumulării faptelor critice, care să arate starea de criză actuală în domeniu. Dar se încearcă rezolvări formale, punctuale şi relativ fundamentale ştiinţific; literatura de specialitate românească marchează puţine căutări de reinterpretare actualizată a problematicii pedagogiei, nu se acordă atenţia cuvenită asigurării unei documentări şi îndrumări adecvate, sunt insuficient antrenaţi pedagogii şi cercetarea pedagogică în motivarea ştiinţifică a deciziilor de politică educaţională, de profesionalizare a practicii şi a practicienilor înşişi ş.a.
    În primul rând însă, este necesară, şi ne propunem, actualizarea şi reconsiderarea argumentelor pentru explicitarea statutului epistemic şi aplicativ al pedagogiei însăşi, care pot să modifice atitudini, concepţii, mentalităţi, practici ale celor implicaţi în obţinerea calităţii, progresului şi succesului în educaţie. Considerăm că este posibil şi să ne clarificăm aici probleme de fond ale cunoaşterii problematicii pedagogiei actuale:
    -  dacă este posibil ca pedagogia, conformnoii grile epistemice care a revoluţionat cunoaşterea ştiinţifică(Th. Kuhn), să întrunească propriu caracteristici ale unei ştiinţe normale (paradigmatice) şi mature, după rezolvarea situaţiei de criză;
    -  dacă-şi poate închega un sistem de paradigme esenţiale, definitorii pentru acest statut, dintre care analizăm acum doar zece, pe care le considerăm semnificative în definirea pedagogiei ca ştiinţă.
    -  dacă se poate construi un sistem al caracteristicilor identitare ale pedagogiei, ca ştiinţă reafirmată ca normală şi matură a educaţiei, al matricei sale disciplinare, respectiv o grilă criterială de evaluare a validării idenţităţii ei.
    Demersul propus finalizează cercetări proprii, din interiorul pedagogiei, în baza căutărilor variate în timp, potrivit formaţiei pedagogice de bază şi prezintă o sinteză: teoretico-fundamentală (ca esenţă), de dezvoltare şi orientare conceptuală (ca finalitate), analitic-critică şi explicativă (ca funcţie), speculativ-reflexivă şi interpretativă (ca metodologie), intra- şi interdisciplinară (ca mod de abordare), de sistematizare informaţională şi generalizare a unor experienţe şi cercetări-acţiune (ca organizare), cu o combinare a abordării diacronice şi sincronice în cunoaşterea ştiinţifică a problematicii pedagogiei.
    Astfel, proiectul iniţiat se va finaliza în două volume: I - Ştiinţa educaţiei prin paradigme. Pedagogia "văzută cu alţi ochi" şi II - Metodologia educaţiei - schimbări de paradigme.
    Lucrarea se adresează comunităţii ştiinţifice a pedagogilor, studenţilor - viitori specialişti în pedagogie (cercetători, practicieni în diverse situaţii profesionale aplicative ale domeniului), viitorilor şi actualilor profesori interesaţi de dezvoltarea profesionalismului lor pedagogic, în educaţie şi învăţământ.
Elena JOITA,
ianuarie 2009
__________________________

A deveni profesor constructivist
- autori: Elena Joita (coord), Vali Ilie, Popescu Alexandrina Mihaela, Ecaterina Sarah Frasineanu, Florentin Remus Mogonea, Mihaela Aurelia Ştefan, Florentina Mogonea, Claudiu Marian Bunaiasu


Coperta 1
Coperta 4
  INTRODUCERE
       Volumul reprezintă un mod de finalizare, prin sinteză şi interpretare calitativă, a unor preocupări explicite, pe o temă de mare actualitate pentru educaţie şi învăţământ: re-formarea calitativă a pregătirii profesorului.
       Pe fondul condiţiilor reale, existente în cadrul organizatoric al pregătirii în universitate, al legislaţiei privind formarea personalului didactic, al planului de învăţământ prescris, al mentalităţilor şi practicilor de tip tradiţional în temă, proiectul de Formare Pedagogică iniţială a Profesorului Constructivist (FPPC) a introdus câteva elemente de noutate conceptuală, curriculară, metodologică, acţional-pragmatică, managerială.
       Acest proiect - FPPC - este o alternativă la preocupările de profesionalizare pedagogică, ştiinţifică, la nivel universitar, prin utilizarea paradigmei constructiviste, chiar din ciclul de licenţă, prin participarea la activităţile de pregătire pedagogică explicită ale Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic (DPPD), al Universităţii din Craiova.
       El este, în principal, produsul-construct al experimentului inclus într-un proiect de cercetare grant, prin CNCSIS (2005-2007), cu tema Cognitivismul şi constructivismul - noi paradigme în educaţie. Consecinţe asupra formării iniţiale a profesorilor, ca viitori actori în spaţiul educaţional european. Desigur că acestuia i s-au circumscris drept cuvinte-cheie: profesionalizare didactică, formare pedagogică iniţială, abordare constructivistă, profil dezirabil de competenţă pedagogică, profesor constructivist, curriculum de formare pedagogică iniţială, curriculum centrat pe competenţe, cercetare - acţiune - formare.
       S-a dovedit astfel că este posibilă, chiar în acest context tradiţional, cu punctele sale tari şi slabe, verificarea experimentală a unor soluţii pentru a implementa o schimbare calitativă în acest sector fundamental al educaţiei şi învăţământului - formarea profesorilor. Această ipoteză generală a proiectului FPPC a deschis calea către găsirea de argumente teoretice şi practice, pentru a susţine şi verifica valoarea ştiinţifică şi metodologică a următoarelor ipoteze derivate:
       a) Dacă se aşteaptă schimbări de perspectivă, prioritar calitative în domeniu, atunci una dintre soluţiile-cheie este reconceperea formării profesorului, chiar din etapa formării iniţiale, în ciclul de licenţă.
       b) Soluţia generală pentru aceasta poate fi aplicarea principiilor actuale ale profesionalizării ştiinţifice pedagogice, multiplu determinată şi clădită pe afirmarea prioritară a competenţelor specifice.
       c) Profesionalizarea didactică se bazează esenţial pe schimbarea conceperii şi realizării prioritare a pregătirii pedagogice, conform dezvoltării actuale a ştiinţei educaţiei/ştiinţelor educaţiei.
       d) Schimbarea metodologică pragmatică, în complexitatea ei, poate veni de la abordarea problematicii prin prisma unei noi paradigme epistemologice, cu consecinţe aplicative şi în educaţie şi instruire - constructivismul. Dacă profesorul va fi format iniţial constructivist, atunci şi el va proceda în acelaşi sens cu viitorii săi elevi.
       e) Consecinţele, derivate conceptual şi transpuse pragmatic în formarea pedagogică iniţială a profesorului (constructivist), pot fi conturate, verificate, aplicate doar într-un demers specific - proiectul FPPC - şi printr-o cercetare dominant calitativă, de tipul cercetare - acţiune - formare.
       f) în concretizarea lor, această abordare a temei şi acest mod de cercetare aduc în prim-planul soluţionării practice pedagogice/didactice şi schimbări în conceperea şi realizarea unitară a elementelor unui curriculum adecvat pentru acest model de formare iniţială pedagogică a profesorului constructivist, pentru şcoala de mâine şi integrarea europeană în problemă.
       g) Dimensiunile curriculumului astfel reconsiderat, pe acest fond conceptual şi de perspectivă, au putut fi dezvoltate calitativ pentru practica aplicării şi realizării lui, prin proiectul FPPC, sub noile aspecte: al conturării unui model teoretic privind managementul acestui curriculum, ca structură şi proces, al precizării obiectivelor sale în termeni de competenţă, al construirii şi aplicării unui profil dezirabil de competenţă pedagogică al viitorului profesor, al reorientării şi adaptării specifice a conţinutului tematic pedagogic, al introducerii aici a unei metodologii de instruire de tip constructivist, al perfecţionării modului său de proiectare - organizare - evaluare al realizării obiectivelor specifice, al corelării cu alte dimensiuni complementare necesare profesionalizării didactice.
       h) Proiectul FPPC s-a adresat actualilor studenţi ai DPPD, de la Facultăţile de Litere, Fizică, Matematică, Biologie (cu toate specializările), formându-le capacităţi, competenţe, atitudini - prin învăţarea constructivistă la Pedagogie şi la cele două opţionale, Managementul clasei de elevi şi Alternative educaţionale (anii I-III), din seriile 2004/2005, până la 2007/2008. S-a intervenit potrivit noilor roluri, dar din perspectiva posibilităţii transferului modelului asimilat, în plan conceptual, metodologic, managerial, similar la viitorii lor elevi, ca profesori.
       Prezenta lucrare reprezintă o continuare şi o sinteză, bazată pe interpretare generalizatoare, calitativă, a întregului experiment pedagogic, aplicativ şi ameliorativ. Rezultate parţiale ale lui au fost valorificate progresiv şi în alte volume deja editate: cu prezentarea bazei teoretice a tematicii (Joiţa, 2002, 2006, a), a proiectu¬lui şi a interpretării unor prime constatări privind aplicarea acestuia (Joiţa, 2005, 2006, b, 2007, a, b). Pentru a nu relua exemple şi rezultate prezentate în aceste volume anterioare, în prezentul text vom regăsi deci mai multe trimiteri la ele, în scopul corelării şi demonstrării complexităţii triadei cercetare - acţiune - formare desfăşurate, ca şi a problemelor deschise conturate.
       In cele patru părţi, cu capitolele lor corespunzătoare, actualul volum realizează şi o sinteză, o prezentare a rezultatelor esenţiale, a argumentelor, a interpretărilor calitative, teoretice şi practice, acumulate de-a lungul anilor de cercetare - acţiune -formare, în care a fost verificat sistemul ipotezelor particulare enunţate.
       În Partea I, se comentează problematica necesităţii profesionalizării pedagogice ştiinţifice ca o soluţie la criza actuală a reformării învăţământului - şi se formulează ipoteza generală a posibilităţii rezolvării, ca o alternativă, prin abordarea constructivistă a formării iniţiale a viitorului profesor, chiar prin pregătirea pedagogică explicită, într-un cadru experimental de cercetare - acţiune -formare în proiectul FPPC.
       Atunci, în Partea a II-a, sunt prezentate şi interpretate, prioritar calitativ, dimensiunile esenţiale ale soluţiei conturate practic ale acestei alternative de formare a profesorului constructivist - un curriculum, bazat pe competenţe pedagogice, al pregătirii iniţiale (obiective, conţinuturi, resurse, proiectare şi organizare managerială, strategii, evaluare), în domeniul fundamental al profesionalizării sale ştiinţifice - cel pedagogic/didactic.
2008
Echipa
__________________________

Formarea pedagogica a profesorului. Instrumente de invatare cognitiv - constructivista,
- autori: Elena Joita (coord), Vali Ilie, Popescu Alexandrina Mihaela, Ecaterina Sarah Frasineanu, Florentin Remus Mogonea, Mihaela Aurelia Ştefan, Florentina Mogonea, Claudiu Marian Bunaiasu


Coperta 1
Coperta 4
  INTRODUCERE
       În anul 2004, o echipă (10 membri) a Departamentului pentru Pregătirea Personalului Didactic din Universitatea din Craiova, prin concurs CNCSIS, a demarat un proiect de cercetare în etapa 2005 - 2007, cu tema „Cognitivismul şi constructivismul - noi paradigme în educaţie. Consecinţe asupra formării iniţiale a profesorilor, ca viitori actori în spaţiul educaţional european". Iar prezentul volum, după primele două („Instruirea constructivistă - o alternativă", 2006, Editura Aramis, Bucureşti şi „Strategii constructiviste în formarea iniţială a profesorului", 2005, Editura Universitaria, Craiova), continuă prezentarea rezultatelor experimentale în temă, care au un caracter aplicativ predominant: determinarea specificului, rolului, eficienţei formative a variatelor instrumente procedurale în învăţarea cognitiv-constructivistă a studentului de azi - viitorul profesor.
       Membrii echipei au abordat distinct aspecte ale temei, ca obiective de cercetare, pentru a verifica o ipoteză generală nouă: dacă este necesară şi la noi abordarea teoriei şi metodologiei cognitiviste şi constructiviste în formarea elevilor, ca alternative la instruirea clasică, atunci este necesară şi posibilă formarea profesorilor în acelaşi sens, încă în faza iniţială, prin pregătirea lor pedagogică specifică.
       Desigur că s-a recurs la experimentul natural, în condiţiile existente, oferite în universitate, relativ adecvate pregătirii pedagogice, conform aşteptărilor şi schimbării de paradigmă educaţională. Iar eşantioanele sunt constituite din formaţiile corespunzătoare normelor didactice ale membrilor echipei: Facultatea de Litere (cu specializările Română, Engleză, Franceză, Traducători), Facultatea de Matematică, Facultatea de Fizică, Facultatea de Horticultura (specializarea Biologie), din anii I - II, la discipline specifice (Pedagogia - 4 module, Managementul clasei de elevi).
       Prezentul volum sintetizează, prezintă şi comentează valoarea unui set de instrumente procedurale de învăţare cognitiv-constructivistă, concepute specific de către echipă şi integrate în primii doi ani ai cercetării (2004 - 2005 şi 2005 - 2006). Acestea reflectă datele esenţiale ale celor două teorii ale cunoaşterii şi învăţării, ilustrează posibilitatea ca ele să reprezinte consecinţele metodologice în reconceperea unei instruiri care să aibă real în centru studentul/elevul, să formeze specific capacităţi şi competenţe cognitiviste şi constructiviste, mai mult decât necesare, chiar în viitorul apropiat şi la noi, în exercitarea profesiunii didactice.
       In cadrul proiectului de cercetare, membrii echipei au abordat aspecte care să demonstreze posibilitatea aplicării noilor paradigme şi în învăţământul românesc, chiar dacă nu sunt încă cele mai adecvate condiţii.
       Insă, în acest volum, sunt prezentate argumente metodologice, instrumentale în pregătirea unuia dintre factorii esenţiali în această determinare - profesorul. Şi potrivit principiilor constructiviste, el nu poate fi mai eficient pregătit în planul competenţelor didactice, decât punându-1 în situaţii reale tocmai de învăţare cognitiv-constructivistă, desigur la pedagogie, în perioada formării sale iniţiale.
       Un aspect s-a conturat clar aici: instruirea constructivistă nu numai că este necesară în formarea profesorului, dar este şi posibilă, prin adaptarea specifică, chiar în condiţiile inadecvate ale asigurării bazei materiale, didactice, practice în faza pregătirii universitare şi ale schimbărilor de paradigmă şi de mentalităţi în temă.
       In acest context, cu atât mai mult creşte valoarea strategiilor utilizate în pregătirea pedagogică a studenţilor - viitori profesori şi manageri ai clasei (constructivişti). Iar în cadrul lor, a diferitelor categorii de instrumente de învăţare cognitiv-constructivistă, inclusiv cu sesizarea punctelor lor slabe, a dificultăţilor în concepere şi aplicare.
       De aceea partea I sintetizează, ca un ghid metodologic, justificarea locului şi rolului acestora în verificarea ipotezei generale a proiectului, a criteriilor de concepere şi de prezentare, de clasificare specifică, de aplicare în diferite situaţii ale pregătirii pedagogice, prin cursurile şi seminarele de pedagogie, management al clasei. Iar părţile a Il-a şi a IlI-a prezintă aceste instrumente, experimentate în situaţii reale/simulate cu studenţii, pe categoriile formative conform clasificării propuse, fiecare beneficiind de o scurtă prezentare metodologică, interpretare critică a eficienţei constatate. Deşi sunt utilizate la pedagogie şi managementul clasei, ca discipline în pregătirea profesorului, totuşi ele au un caracter mai general şi pentru ca studenţii să le adapteze cu uşurinţă apoi, în predarea - învăţarea specialităţii lor, ca profesori.
       Dacă educaţia occidentală (americană, în principal) a ajuns în temă la un înalt nivel al abordării teoretice, îşi diversifică tot mai mult aplicaţiile şcolare şi în formarea profesorilor, realitatea românească impune ca distanţele să se micşoreze cât mai repede şi aici, ca o soluţie a integrării tezelor Procesului de la Bologna, conturate din acelaşi motiv (decalajul de eficienţă în formarea studenţilor şi a profesorilor, în plan ştiinţific şi profesional).
       Acest volum-construct se adresează studenţilor care doresc să devină profesori, profesorilor practicieni în reevaluarea conceperii şi realizării activităţii lor în clasă, în condiţiile instruirii centrate pe elev, dar şi în iniţierea de cercetări ameliorative în temă, ca şi autorilor de programe şi manuale şcolare, de didactici ale specialităţilor, care să-şi reconsidere modalităţile de construire a acestora.
       1 decembrie 2006
Echipa
__________________________

Profesorul si alternativa constructivista a invatarii. Material-suport pedagogic pentru studentii-viitori profesori
- autori: Elena Joita (coord), Vali Ilie , Popescu Alexandrina Mihaela, Ecaterina Sarah Frasineanu, Florentin Remus Mogonea, Mihaela Aurelia Ştefan, Florentina Mogonea, Claudiu Marian Bunaiasu


Coperta 1
Coperta 4
  INTRODUCERE
        Efectele intervenţiilor noastre experimentale în cadrul cercetării - acţiune -formare, prin proiectul de profesionalizare FPPC (Formarea Pedagogică a Profesorului Constructivist), asupra evoluţiei pozitive a dimensiunilor cuprinse în profilul de competenţă a studenţilor - viitori profesori, mai ales în plan formativ (cunoştinţe de bază şi procedurale, capacităţi cognitive, abilităţi aplicative, competenţe profesionale, atitudini), ne-au stimulat să elaborăm acest al II-lea material - suport.
       în materialul - suport precedent {Pregătirea pedagogică a studenţilor. Sarcini şi instrumente de învăţare independentă, constructivistă. 2006. Craiova: Editura Universitaria, 178 pag.) s-au prezentat argumente, modele aplicative, metodologice care să verifice ipoteza posibilităţii formării profesorului constructivist, chiar în condiţiile actuale, pentru implementarea acestei noi paradigme educaţionale, la nivelul pregătirii pedagogice a profesorului, care să activeze în şcoala de mâine.
       Acest nou material - suport pentru studenţii - viitori profesori aprofundează dimensiuni ale acestei pregătiri pedagogice şi prezintă argumente pentru verificarea ipotezei specifice, derivată din cea generală: cea a posibilităţii formării profesorului constructivist, pentru realizarea instruirii centrate pe elev. Acum, acesta să dovedească că a asimilat şi utilizează proceduri, instrumente pentru a înţelege, a cunoaşte ştiinţific realitatea educaţională, didactică, să interpreteze, să argumenteze. Dar să dovedească şi flexibilitate cognitivă, să caute variante conceptuale şi metodologice, soluţii alternative sau complementare la cele clasice sau curente în practica şcolară sau în recomandările metodice date şi să ia decizii ştiinţifice optime, în diferite contexte educaţionale.
       în acest scop, materialul - suport (II) oferă modele şi pentru alte instrumente, care susţin baza constructivistă a posibilităţii de respectare practică a principiului alternării şi complementarităţii, în conceperea, realizarea, valorificarea activităţilor didactice, ca un nou câmp de afirmare a profesionalismului, a activităţii ştiinţifice a profesorului la clasă. De aceea şi capitolele materialului - suport grupează contribuţii ale colectivului de autori (cadre didactice de pedagogie, participante în echipa proiectului tematic de cercetare grant, 2005-2007), pe principalele direcţii ale verificării ipotezei precizate:
       -instrumente privind consecinţe ale abordării constructiviste, ca alternativă la alte paradigme contemporane ale cunoaşterii, învăţării (cap.2),
       -instrumente pentru conturarea dimensiunilor personalităţii profesorului constructivist, care facilitează afirmarea flexibilităţii sale teoretice, acţionale, manageriale (cap. 3, 10),
       -instrumente pentru identificarea aplicării alternativei constructiviste, distinct sau prin complementaritate cu alte orientări metodologice, în conceperea şi realizarea instruirii concrete în clasă (cap. 4, 5, 6, 7, 8, 9), urmând elementele componente ale curriculumului.
Echipa de cercetare
__________________________

Instruirea constructivista – o alternativa. Fundamente. Strategii
- autor Elena Joita


Coperta 1
Coperta 4
  Cuvânt înainte
__________________________

Pregatirea pedagogica a studentilor. Sarcini si instrumente de invatare independenta, constructivista. Pedagogie. Managementul clasei de elevi
- autori: Elena Joita (coord), Vali Ilie , Popescu Alexandrina Mihaela, Ecaterina Sarah Frasineanu, Florentin Remus Mogonea, Mihaela Aurelia Ştefan, Florentina Mogonea, Claudiu Marian Bunaiasu


Coperta 1
Coperta 4
  Introducere (format pdf)
__________________________

Strategii constructiviste in formarea initiala a profesorului
- autori: Elena Joita (coord), Vali Ilie , Corneliu Novac , Popescu Alexandrina Mihaela , Ecaterina Sarah Frasineanu, Florentin Remus Mogonea, Mihaela Aurelia Ştefan, Florentina Mogonea, Boboila Cristea


Coperta 1
Coperta 4
   Introducere (format pdf)
__________________________

Pedagogie - Educatie si Curriculum
- autori: Elena Joita (coord), Vali Ilie , Ecaterina Sarah Frasineanu


  INTRODUCERE
    Prezenta lucrare reflectă atingerea unui punct în spirala re-scrierii principalelor probleme ale pedagogiei de astăzi, văzută în acelaşi timp, în tripla postură: de ştiinţă, tehnologie şi artă a educaţiei, conceperii şi realizării curriculumului şcolar.
       Actuala variantă reprezintă o revizuire şi o adaptare a abordării problematicii de bază, în conformitate cu:
       -  noua programă de pregătire pedagogică iniţială a viitoarelor cadre didactice (profesori, institutori), prin Departamentul pentru Pregătirea Personalului Didactic;
       -  câştigurile metodologice , curriculare obţinuteîn verificarea formei iniţiale a lucrării,multiplicvată prin Reprografia Universităţii, sub denumirea de "Curs de pedagogie şcolară" (2000, 2001);
       -  ecourile avute pe piaţa cărţii de pedagogie, prin publicarea unor titluri independente (Eficienţa instruirii, 1998, EDP, Bucureşti; Pedagogia-ştiinţa integrativă a educaţiei, 1999, Polirom, Iaşi şi Educaţia cognitivă. Fundamentare. Metodologie, 2002, Polirom, Iaşi);
       -  încercarea de stabire a unităţii conceptuale, metodologice între curs şi seminarii între teorie şi aspectul aplicativ (puternic imprimat în toate activităţile).
       Pentru acest motiv, apar ca autori cei trei realizatori (titularul de curs şi asistenţii săi) efectivi ai acestei abordări a pregătirii pedagogice a studenţilor de la unele facultăţi (Matematică, Informatică, Teologie, Litere, Fizică, Modul postuniversitar, Colegiul de Institutori).
       În afara acestui aspect, dorim ca lucrarea, prin sugestiile aplicative oferite, itemii de autoevaluare, să devină un instrument operativ: să ofere informaţii de bază, analize şi sinteze, modele de învăţare, deschideri interpretative şi practice să valorifice experienţa cognitivă şi acţională, proiectivă, să pregătească afirmarea capacităţilor şi competenţelor profesionale specifice ale viitorilor profesori, institutori.

iunie, 2003 Autoarele
__________________________





 In octombrie se deschid cursurile postuniversitare [...]


 Inscrierea la cursurile de zi se face [...]


 Inscrierea la cursurile ID si FR [...]


 

Contact   Legislatie   Istoric