|
|
Proiecte si programe educationale pentru
adolescenti tineri si adulti -
autor Maciuc Irina(coord), Vali Ilie,
Mihaela Alexandrina Popescu, Ecaterina Sarah Frasineanu,
Florentin Remus Mogonea, Mihaela Aurelia Stefan, Florentina
Mogonea, Claudiu Marian Bunaiasu
|
|
|
|
|
 |
|
În contextul
unei societăți caracterizate prin schimbare,
rapiditate, explozie informațională, progrese
științifice, se conturează multiple
direcții de restructurare a realității
educaționale, printre care menționăm:
-renunțarea la enciclopedism (caracterul informativ
al procesului de învățământ) și
accentuarea dimensiunii formative(achiziționarea unor
instrumente, abilități, dezvoltarea de
capacități, atitudini, valori)
-extinderea educației pe întreaga durată a
vieții; educația nu mai poate fi restrână
în timp la o singură perioadă (cea
școlară)
-perfecționarea continuă a dezvoltării
personale și profesionale;
-introducerea unor noi tipuri de educații;
-îmbunătățirea gradului de coordonare a
politicilor și de adaptare la condițiile
specifice, prin intermediul programelor și
parteneriatelor educaționale în plan local, regional,
național și internațional;
-încurajarea managementului
programelor educaţionale, ca domeniu strategic al
formării iniţiale şi continue a managerilor
şcolari şi cadrelor didactice.
Extensia
educaţiei în toate sferele existenţei şi
vieţii socio-umane şi pe parcursul întregii
vieţi a individului a condus la înlăturarea
mentalităţii că educaţia se
realizează doar prin intermediul instituţiilor
şcolare. Se cere integrarea într-un sistem unitar a
tuturor formelor de educaţie (formală,
nonformală, informală).
Cu alte cuvinte,
educaţia permanentă este o dimensiune a
societăţii actuale, este un element
esenţial în depăşirea problemelor
vieţii contemporane. Este şi motivul pentru care
subliniem, în lucrarea de faţă, ideea de
educaţie permanentă ca principiu pe care se
bazează organizarea globală a sistemului
educaţional.
Conceptul de educaţie
permanentă interferează cu alte sintagme
operaţionalizate în plan teoretic-explicativ, dar
şi practic-aplicativ. De aceea, pe parcursul acestei
lucrări, accentul va fi plasat şi pe aspecte ce
ţin de: învăţare de-a lungul întregii
vieţi (lifelong learning), educaţie
globală, educaţia adulţilor ş.a.
Regândirea sistemelor de educaţie în termeni de
învăţare continuă, de adaptare la
schimbare, de integrare a tuturor influenţelor
educaţionale, într-un proces coerent şi
convergent a impus constituirea unor noi tipuri de
educaţie. Din acest punct de vedere, lucrarea
încearcă să surprindă şi să
evidenţieze cum finalităţile,
conţinuturile noilor educaţii (educaţia
prin teatru şi sport, educaţia
antreprenorială, educaţia multiculturală,
educaţia interculturală, educaţia pentru
dezvoltarea comunitară, educaţia pentru
cetăţenie europeană, educaţiei
ecologică ş.a.) propun un demers de regândire a
curriculumului.
Pentru a răspunde problemelor lumii
contemporane, soluţiile eficiente nu se găsesc în
angajări secvenţiale, ci e nevoie de o viziune
holistică în abordare. Din acest considerent, în
intenţia noastră, prezenta lucrare are în vedere
implicaţiile educaţiei globale asupra conceperii
curriculumului şcolar, abordarea temelor
cross-curriculare în cadrul proiectelor integrate.
Reforma
învăţământului românesc, în scopul
implementării strategiilor, mecanismelor şi
procedurilor de eficientizare a descentralizării
curriculare şi instituţionale, se axează pe
proiectarea şi managementul programelor
educaţionale, ca domeniu strategic al formării
iniţiale şi continue a managerilor şcolari
şi cadrelor didactice.
Astfel, atragem atenţia,
prin intermediul acestei lucrări şi asupra
managementului prin proiecte şi programe
educaţionale, ca demers de facilitare a întregului
proces de descentralizare instituţională şi
curriculară, din perspectiva unui rol şi loc
reconsiderat al unităţii şcolare în
societate: nu numai o instituţie consumatoare de
resurse, ci una care identifică, atrage,
generează şi coordonează resurse de orice
tip.
Una dintre direcţiile eficiente de absorbţie
a resurselor constă în încurajarea programelor şi
parteneriatelor educaţionale în plan local, regional,
naţional şi internaţional.
În
sinteză, lucrarea de faţă îşi propune
să atragă atenţia asupra problematicii
educaţiei permanente, cu accent pe încurajarea
proiectelor şi programelor educaţionale pentru
adolescenţi, tineri şi adulţi.
Sintagmele-cheie pe care se fundamentează cadrul
teoretic şi metodologic sunt: educaţia dincolo de
zidurile şcolii, formele şi domeniile
educaţiei, proiectarea şi managementul
programelor educaţionale, tipuri de educaţie
complementară, programe şi parteneriate
educaţionale, psihopedagogia timpului liber,
socializare şi dezvoltare personală în
adolescenţă, educaţia la vârsta a treia.
Lucrarea se adresează studenţilor-viitori
profesori, interesaţi de problematica educaţiei
permanente, de formarea ca educatori care vor
interacţiona cu elevi/studenţi,
părinţi (tineri, adulţi, persoane de vârsta
a treia), dar şi tuturor celor interesaţi de
problemele actuale ale educaţiei (elevi, profesori,
consilieri, pedagogi, manageri şcolari etc.).
|
| Autorii
|
|
|
| __________________________ |
Pedagogia diferențiată pe
vârste
-Volumul I-
Copilul înainte de intrarea în școală
autor Irina Maciuc
|
|
|
|
|
|
|
Lucrarea de
față, destinată formării
specialiștilor în domeniul educației, se compune
din două părți, prima fiind dedicată
educației timpurii, de la naștere până la
intrarea în școală a copilului. Partea a doua se
centrează pe problemele preadolescentului și, mai
ales, pe educația adolescentului.
Adaptarea educației la
particularitățile copiilor mici și foarte
mici presupune un efort în plus, deoarece vârstele timpurii
sunt caracterizate prin plasticitate, fluiditate, nivel înalt
al schimbării. Acestora li se adaugă
schimbările determinate de politica educației
timpurii, o politică globală, în permanentă
(re)configurare, cu implicații majore pentru
structurile și conținuturile
învățământului actual. |
| Autoarea
|
|
|
| __________________________ |
Pedagogie I
Repere introductive
- autor Irina Maciuc
|
|
|
|
|
|
Argument |
Știință a fenomenului educațional
global, pedagogia s-a dezvoltat în cadrul unor pattern-uri
suficient de deschise pentru a-i asigura evoluția. Ea a
păstrat de-a lungul timpului o permanentă
legătură cu practica, mulți considerând, de
altfel, că pedagogia este o teorie practică
și, în bună măsură, o artă a
educației.
Pe de altă parte, fluctuațiile pedagogiei sub
"teroarea" diverselor sisteme, noi teorii și
abordări, sunt ușor perceptibile.
Astăzi, pulverizarea domeniului de studiu se impune
cu evidență. Psihologia
educatiei, sociologia educatiei, filosofia și axiologia
educației, epistemologia și logica
educației etc. explorează noi zone de
semnificații în domeniul educațional, introduc
noi accepții și o nouă terminologie.
Astfel, multe, dacă nu toate vechile concepte ale
pedagogiei clasice, primesc prin reformulare alte
înțelesuri.
În acest context este legitimă întrebarea: Ne
apropiem oare vertiginos de sfârșitul ideii de
știință unică a educației ca
fenomen global? Scepticismul de bun simț, pragmatismul
curent, ca și pedagogii, desigur, susțin că
nu. Există multe argumente în favoarea ideii de
știință generală a educației,
dar cel mai concludent ni se pare cel ce rezultă din
însăși o logică imanentă a
educației ca practică socială. Cei care
educă au nevoie de o viziune ordonatoare asupra unei
relații complexe și proteiforme, iar diversele
puncte de vedere și abordări nu sunt întotdeauna
în măsură să aducă limpezirile
necesare practicianului. Deși categoric
perfectibilă, ca ansamblu de reflecții asupra
activității practice de formare a omului, o
știință unică asupra educației
ar putea oferi bazele necesare înțelegerii, studierii
și continuei evoluții în acest domeniu. O
știință generală și/sau de
sinteză a educației, o știință
care să o ia inflexibil de la capăt, în pofida
hipertrofiei criticii, o știință care se
reface, se reconstruiește necontenit, este
necesară. Un ciclu pare să se încheie însă
pentru a se deschide unei noi virtualități. Ceea
ce îi conferă pedagogiei, odată mai mult,
calitatea de știință. O
știință care permite abordarea
integrativ-sistemică, interdisciplinară și
holistică a educației, în contextul proceselor de
specializare și "hibridare" care au loc de altfel în
toate științele sociale, este o
știință vie, acordată timpului
și schimbărilor din societatea postmodernă.
Diversitatea obiectului de studiu și întâlnirile tot
mai frecvente cu alte discipline reprezintă
evoluții specifice stadiului actual de dezvoltare a
științelor în general.
Este cert că profesioniștii educației au
avut și vor avea mereu nevoie de raportarea la un
sistem ordonat de teorii, de valori care să le
permită accesul la adevăr, la producerea și
descoperirea de sensuri și semnificații în câmpul
deschis al educației, al practicilor
educaționale. Nevoia de educatori
reflexivi, care să dispună de referențial/referențiale, care
să fie conștienți de
finalitățile, condițiile și factorii
ce intervin în actul educațional, capabili să
evalueze pertinent valoarea programelor și metodelor,
organizarea instituțiilor educative și
coordonarea eforturilor educaționale la nivel social,
ca și propria activitate profesională, ține
de domeniul evidenței.
Credem, alături de foarte mulți alții,
că este nevoie de o teorie integratoare, care să
confere sens, altitudine și densitate
relației/relațiilor educaționale.
Fără o cultură pedagogică
largă, educatorul se transformă într-un
funcționar sau într-un meșteșugar. Nevoia
de repere în educație se traduce, în planul cel mai
abstract, în nevoia de a găsi sau de a elabora tezele
fundamentale ale unui sistem de gândire despre
educație. |
| Autoarea
|
| __________________________ |
Pedagogie II. Repere ale instruirii
- autor Irina Maciuc
|
|
|
|
|
|
|
| Încercările de a identifica mecanismele
învățării, de a descoperi reguli,
prescripții, norme de acțiune eficientă în
acest domeniu, ca și nevoia de ordine, de
coerență în instruirea/educarea copiilor și
tinerilor, au determinat apariția procesului de
învățământ, a sistemelor
educaționale și a profesioniștilor
educației. În timp, programele de învățare
au căpătat conținuturi specifice, s-au
elaborat metodologii, tipuri de activități,
materiale-suport, s-au structurat programe educaționale
etc. |
| Autoarea
|
| __________________________ |
STUDII DE PEDAGOGIE DIFERENTIATA,
nr.3/2006, «Formarea profesorilor de religie»
- autori: Irina Maciuc(coord), Vali Ilie,
Ecaterina Sarah Frasineanu, Florentin Remus Mogonea, Mihaela
Aurelia Stefan, Florentina Mogonea, Claudiu Marian Bunaiasu
|
|
|
|
|
|
|
În ansamblu,
formarea profesorilor de Religie impune o implicare
activă a formatorilor de
profesori, orientarea concretă spre mediul
școlar, informarea cu privire la curriculum, analiza
critică constructivă a lecțiilor
susținute efectiv în cadrul practicii pedagogice
organizate.
Pe plan general,Procesul Bologna
aduce schimbări în formarea profesorilor de
Religie: formarea bazată pe două cicluri de
studii universitare și ideea de profesionalizare a
carierei didactice.
Perspectivele vizează analize de
nevoi și preocupări de asigurare a
calității la nivelul organizării
masteratului psihopedagogic/didactic. |
| Autoarea
|
| __________________________ |
Şcoala democraţiei şi
formarea profesorilor -
- autori: Irina Maciuc(coord), Vali Ilie,
Mihaela Alexandrina Popescu, Ecaterina Sarah Frasineanu,
Florentin Remus Mogonea, Mihaela Aurelia Stefan, Florentina
Mogonea
|
|
|
|
|
|
|
Fundamentarea
actului educațional pe nevoile de dezvoltare
personală a elevilor, din perspectiva dezvoltării
durabile și a asigurării coeziunii economice
și sociale constituie o prioritate strategică în
învățământul românesc.
Pedagogii încadrează acest gen de preocupări
în zona de studiu a educației/instruirii
diferențiate. |
| Autoarea
|
| __________________________ |
Studii de pedagogie diferentiata -
- autor Irina Maciuc
|
|
|
|
|
|
|
În Romania,
o nouă organizare pedagogică, reformare, pune în
valoare posibilitatea unor parcursuri de instruire
diferențiate și individualizate, pe fondul unor
măsuri articulate în sistem. Aceste măsuri
vizează organizarea activității de
instruire pe cicluri curriculare și la nivelul
proiectului școlii, al proiectului/contractului
plurianual de studii, cu prevederi concrete privind
urmărirea progresului individual. Cuvintele cheie ale
schimbărilor operate de reforma curriculară în
acest sens sunt: oferta școlii, curriculum la decizia
școlii și curriculum diferențiat, schema
orară și plaja orară, organizarea
modulară a instruirii, proiectul personal și
orarele centrate sau individualizate, contractul didactic
etc.
Într-o școală bine organizată,
diferențele interindividuale nu reprezintă un
argument pentru a izola elevul, pentru a-l "stigmatiza" ori
"încarcera" pentru totdeauna într-o imagine/stare a sa la un
moment dat, ci pentru a-l stimula și sprijini, prin
mijloace adecvate, să se
autodepășească. Un
învățământ democratic nu transformă
elevul în prizonierul propriei sale unicități.
Democratizarea presupune o atitudine activă,
constructivă în raport cu inegalitățile
concrete, cu propriile posibilități. Fiecare va
putea reuși în modul care-i este propriu,
afirmându-și resursele personale și
potențialul individual. |
| Autoarea
|
| __________________________ |
Valorizarea diferenței în
educație -
autor Irina Maciuc
|
|
|
|
|
|
|
Lucrarea de
față propune atenției trei "fețe" ale
diferențierii educației, tratându-le într-o
manieră distinctă și interdependentă
totodată:
- discriminarea pozitivă a diferenței în
școală, cu mijloacele pedagogiei
diferențiale;
- formarea cadrelor didactice pentru practica
diferențierii efective și pentru asumarea
diversității în acțiuni de consiliere
și orientare;
- identitatea unor spații de formare a cadrelor
didactice, marcată de instituții și
personalități reprezentative, de un timp definit
și diferențiator.
Perspectiva generală din care sunt abordate
problemele este aceea a celui direct implicat, o
perioadă îndelungată de ani, în formarea
inițială și continuă a cadrelor
didactice. |
| Autoarea
|
| __________________________ |
Pedagogie - Repere introductive
- autor Irina Maciuc
|
|
|
|
|
|
Argument |
... Lucrarea
își propune să-i sprijine pe toți cei
interesați, profesori/institutori sau viitori
profesori/institutori etc., în încercarea de a fi mai aproape
de înțelegerea unor concepte, teorii și
tendințe fundamentale în știința de
sinteză a educației. În esența ei, lucrarea
conține note de curs, un curs
de pedagogie care se adresează studenților
viitori profesori. Cursul acoperă substanța a
două module ale pregătirii acestora în cadrul
facultății (formare inițială): Introducere în pedagogie și Teoria și
metodologia curriculum-ului. După cum se va
putea constata prin parcurgerea lucrării, aceasta
conține sinteze teoretice și sugestii
metodologice pentru studenți, tipuri de lucrări
aplicative, teme de reflecție și întrebări,
dar ea poate fi utilă și altor categorii de
cititori: părinți, educatori mai mult sau mai
puțin convenționali etc. Unele din temele
specifice modulului Introducere în
pedagogie beneficiază, în conformitate cu
opțiunea autorului, de o prezentare extinsă, ca
în cazul temelor: Conținuturi/dimensiuni ale educației,
Medii instituționale. Sistemul educațional,
Pregătirea educatorilor profesionăști.
Pe baza înțelegerii unor concepte cum sunt
conceptele de educație, fenomen educațional,
situație educativă, influența
educativă și factori educativi, relație
educativă, acțiune educațională,
intervenție educațională, doctrină
pedagogică, discurs educațional etc. cititorii
vor fi în măsură să-și precizeze
sensul actual al noțiunilor de pedagogie, curriculum,
sistem de educație, proces de
învățământ, ideal educațional etc.
În același timp, lucrarea își propune
să prezinte linii de evoluție în dinamica
raportului educație-societate, în contextul reformei
educaționale în România, cu accent pe reforma
sistemului educațional de învățământ
și pe cea curriculară. |
| Autoarea
|
| __________________________ |
|
|
|
|
In octombrie se deschid cursurile postuniversitare [...]
Inscrierea la cursurile de zi se face [...]
Inscrierea la cursurile ID si FR [...]
|
 |
|